să nu te îndrăgosteşti de mine, aşa i-a zis băiatul creţ în gară a doua zi când aştepta acceleratul spre constanţa. şi buzele, părul, mirosul lui, cafeaua de dimineaţă acum rămâneau în urmă pentru că trenul mergea mereu la stânga, lăsa în urmă amintirile. dar nu-i păsa, ea le păstra, le încuia într-un sertar în mintea ei, pierdea cheia, dar peste ani o regăsea, şi amintirile prăfuite ca nişte poze vechi erau acolo. să nu te îndrăgosteşti de mine şi iată-l iar acolo unde au mâncat prima oară savarină, mie nu-mi place frişca şi pace ! peste stradă era ceainăria şi lume multă se plimba în faţa lor. uite un bătrânel simpatic, aşa aş vrea să fiu şi eu când voi îmbătrâni. nisipul din clepsidra se scurge, am lăsat trecutul înapoi dar mă urmăreşte, vrea să mă prindă, este în prezent şi stă la pândă în viitor, mă duce iar pe plajă, mai ştii ? ne luam baloane colorate şi le dădeam drumu la cer, aş vrea să zbor ca ele, oare ce văd baloanele acum ? hai să le facem cu mâna, hai ! zmeul copilului a căzut iar, vântul e rău azi cu el, ba nu, vântul e prieten doar cu mine azi. apoi am fugit în ploaie până la tine şi am adormit privind stropii la fereastră. să nu te îndrăgosteşti de mine, aşa i-a zis băiatul creţ la ureche, apoi a plecat şi nu s-a mai întors.